Expoziţia prezintă o selecţie de 92 de fotografii care aparţin Fondului Casasola.
Prezentată pentru prima dată la Madrid, în Spania, în martie 2003, aceasta a urmat un traseu itinerant în toată Spania şi în toată Europa.
Această selecţie a fost realizată de comisarul expoziţiei, Pablo Ortiz Monasterio, fotograf şi editor renumit. Ea este clasată pe următoarele categorii.
- Pacea în timpul porfiriatului
- Războiul revoluţionar
- Meseriile
- Modernismul
- Vulturul şi şarpele
- Noaptea
- Justiţia
- Celebrităţile
Pacea în timpul porfiriatului
Generalul José de la Cruz Porfirio Díaz, cunoscut sub numele „Don Porfirio”, a guvernat Mexicul din anul 1876 până la începutul revoluţiei în 1911.
De la luarea puterii printr-o lovitură de stat în 1876 a reinstaurat ordinea cu o mână de fier într-o ţară minată de violenţă şi haos după obţinerea independenţei.
Tot el a angajat ţara pe calea modernităţii care a atras numeroase schimbări în industrie, peisaj şi, mai ales, în viaţa cotidiană mexicană.
Războiul revoluţionar
În februarie 1911, un grup de revoluţionari din statul Chihuahua, din nordul Mexicului, condus de Francisco I. Madero, au ridicat armele contra guvernului Porfirio Díaz.
Deviza lor: „sufragio efectivo, no reelección” (sufragiu efectiv, fără realegeri).
Lupta se întinde rapid în întreaga ţară. În sud, Emiliano Zapata, ţăran la origine şi strateg militar de excepţie se alătură cauzei lui Madero proclamând „Pământul şi Libertatea”.
În nord apare Pancho Villa, un caudillo carismatic şi îndrăzneţ.
În iunie 1911, Porfirio Díaz, bătrân şi obosit, este trimis în exil, în timp ce Madero este aclamat la Mexico. Pacea este de scurtă durată. Generalul Huerta, susţinut de o fracţiune a armatei este artizanul unei revolte împotriva preşedintelui Madero, învins şi trădat de armată.
Este începutul unei spirale a violenţei care va dura mai mult de zece ani.
Meseriile
La terminarea ostilităţilor vechiul regim este ţăndări, infrastructurile şi economia fiind într-o stare precară, peste un milion de persoane pierind în război.
Se impune reconstrucţia ţării, în clipa aceea aceasta fiind o mare provocare a cărei reuşită stă în muncă şi modernitate
Fotografiile lui Casasola datând din acea perioadă sunt impregnate de un optimism prudent şi de dorinţa de a şterge înapoierea şi mizeria unei ţări depre care, un secol mai devreme, baronul Von Humboldt afirma că este un „corn al abundenţei”.
Modernitatea
Când noul regim politic s-a consolidat (1917-1934), s-a conturat o nouă realitate: cea a modernităţii care se impune peste tot ca o formulă de dezvoltare naţională.
Familia Casasola fotografiază marile evenimente din timpul lor: mişcarea, viteza, maşinile, marile lucrări agricole, moda.
Ei adoptă pentru aceste fotografii strategii moderniste: contraplonjeu, perspectiva „ vol d’oiseau”, perspectiva „points de fuite”... Atâtea procedee care vizează să redea mişcarea şi ritmul palpitant al marelui oraş dincolo de imaginea fixă.
Vulturul şi şarpele
Conform mitologiei aztecii s-au instalat pe o stâncă în mijlocul văii Mexico, chiar pe locul unde au văzut un vultur devorând un şarpe.
Aici au cladit Tenochtitlan care, de-a lungul timpului, a devenit capitala imperiului aztec.
În secolul al XVI-lea, o dată cu venirea spaniolilor, aşezarea ia numele de Mexico.
Între anii 1920 şi 1930, efervescenţa socială, intelectuală şi artistică apărută în urma revoluţiei mexicane au făcut din acest oraş un pol de atracţie pentru artiştii şi intelectualii din lumea întreagă.
Noaptea
Aparatul fotografic al familiei Casasola a urmărit şi lumea nopţii urbane.
Ca în toate marile orase electricitatea modifică noţiunea timpului. Apar numeroase cinematografe, săli de bal şi de music-hall.
Dar noaptea adăposteşte şi vieţile secrete, ea este scena noctambulilor şi a femeilor „vieţii galante”, cum sunt numite de ziarişti.
La justice
Lipsa echităţii în administrarea justiţiei este una dintre primele prejudicii suportate de popor încă din negura timpului.
Noul regim face eforturi să modernizeze sistemul judiciar, reformează coduri şi legi. Sunt instaurate metode profesionale de anchete criminalistice şi sunt instituite jurii populare, în virtutea cărora condamnările sau achitările erau strigate de sală. Această experienţă reflectată şi în folclorul vesel, se soldează cu un eşec.
Celebrităţile
Marea majoritate a lucrărilor din fondul Casasola – în jur de 500.000 de plăci fotografice – este alcătuită din portrete individuale şi de grup.
Familia Casasola excelează în această artă căreia îi impun un stil propriu. Personaje ilustre şi cetăţeni anonimi captează atenţia fotografilor, care redau aceste chipuri expresive ce evocă societatea mexicană post-revoluţionară.